Sfântul Nicolae era considerat , în credinţa populară , drept veghetor peste soarele care încearcă sa fugă spre miazănoapte , lăsând lumea prada întunericului și frigului. Ninsoarea era uneori pusă pe seama lui Moş Nicolae , care trebuia doar să scuture din barbă pentru a produce albul fenomen meteorologic. De altfel , în popor , sosirea zilei lui Moş Neculai, vestea începerea iernii.
Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Mikulás) , copii catolici își lustruiesc pantofii cei mai buni si îi aşează pe pervazul ferestrei pentru a fi umpluţi de către darnicul sfânt. Episcopul Nicolae vine în case cu un sac plin de cadouri și o carte mare în care sunt scrise faptele bune si rele ale copiilor. El este însoţit adesea de două ajutoare : un înger bun care ajută la împărţirea darurilor și diavolul Krampus , gata oricând să joace feste urâte.
Dimineaţa , copii găsesc în pantofi bomboane , portocale , nuci , mere , ciocolată , figurine reproducându-l pe sfânt și mici cadouri. Copiii obraznici primesc în dar nuiele aurii și linguri de lemn.
În ziua de Sfântul Nicolae se desfășoară obiceiuri seculare de desluşire a vremii ce va sa vină, ori se pun în apa crenguţe de pomi care , în funcţie de cum înverzesc sau nu , anunţă un nou an mai roditor sau mai sărac.